Autismul este o condiție care afectează modul în care o persoană gândește, simte, interacționează cu ceilalți și experimentează mediul în care se află. Se estimează că 1 din 70 de persoane se află în spectrul autismului.
Tulburarea din spectrul autismului (TSA) este o dizabilitate de dezvoltare cauzată de diferențele la nivelul creierului. Unii oameni cu TSA au o diferență cunoscută, cum ar fi o afecțiune genetică. Alte cauze nu sunt încă cunoscute. Oamenii de știință cred că există multiple cauze ale TSA care acționează împreună pentru a schimba cele mai comune moduri în care oamenii se dezvoltă. Mai avem multe de învățat despre aceste cauze și despre modul în care acestea afectează persoanele cu autism.
Persoanele cu TSA se pot comporta, comunica, interacționa și învăța în moduri care sunt diferite de majoritatea celorlalți oameni. Adesea, nu există nimic despre felul în care arată care să îi deosebească de ceilalți oameni. Abilitățile persoanelor cu TSA pot varia semnificativ. De exemplu, unele persoane cu TSA pot avea abilități avansate de conversație, în timp ce altele pot fi nonverbale. Unii oameni cu TSA au nevoie de mult ajutor în viața de zi cu zi iar alții pot lucra și trăi cu puțin sau deloc sprijin.
TSA debutează înainte de vârsta de 3 ani și poate dura pe tot parcursul vieții unei persoane, deși simptomele se pot îmbunătăți în timp. Unii copii prezintă simptome de TSA în primele 12 luni de viață. În altele, simptomele pot să nu apară până la vârsta de 24 de luni sau mai târziu. Unii copii cu TSA dobândesc noi abilități și îndeplinesc etapele de dezvoltare până în jurul vârstei de 18 până la 24 de luni, iar apoi încetează să dobândească noi abilități sau pierd abilitățile pe care le aveau cândva.
Pe măsură ce copiii cu TSA devin adolescenți și adulți tineri, aceștia pot avea dificultăți în dezvoltarea și menținerea prieteniilor, în comunicarea cu semenii și adulții sau în înțelegerea comportamentelor așteptate la școală sau la locul de muncă. Aceștia pot veni în atenția furnizorilor de asistență medicală deoarece au și afecțiuni precum anxietatea, depresia sau tulburarea de deficit de atenție/hiperactivitate, care apar mai des la persoanele cu TSA decât la persoanele fără TSA.
Diagnosticarea TSA poate fi dificilă, deoarece nu există un test medical, cum ar fi un test de sânge, pentru a diagnostica tulburarea. Specialiștii analizează comportamentul și dezvoltarea copilului pentru a pune un diagnostic. TSA poate fi detectat uneori la vârsta de 18 luni sau mai puțin. Până la vârsta de 2 ani, un diagnostic al unui profesionist cu experiență poate fi considerat de încredere. Cu toate acestea, mulți copii nu primesc un diagnostic final până când sunt mult mai mari. Unii oameni nu sunt diagnosticați până când nu sunt adolescenți sau adulți. Această întârziere înseamnă că persoanele cu TSA ar putea să nu primească ajutorul timpuriu de care au nevoie.
Tratamentele actuale pentru TSA caută să reducă simptomele care interferează cu funcționarea zilnică și cu calitatea vieții. TSA afectează fiecare persoană în mod diferit, ceea ce înseamnă că persoanele cu TSA au puncte forte și provocări unice și nevoi diferite de tratament. Planurile de tratament implică, de obicei, mai mulți profesioniști și sunt construite în jurul și pe specificul individului.
