Una dintre cele mai neplăcute afecțiuni din zona bucală este infecția herpetică. Apariția bubițelor care o anunță creează nu doar frustrare ci și dureri considerabile.
Multe persoane au de-a lungul vieții câteva episoade de erupție herpetică. Cu toate acestea, sunt și alții care se pot lăuda că au fost ocoliți de un asemenea ghinion. Care să fie cauza?
Ce provoacă apariția herpesului
Infecția cu herpes simplex est una virală. Bunăoară, agentul patogen vinovat se poate transmite de la o persoană bolnavă la una sănătoasă prin contactul acesteia din urmă cu secreții infestate, cu ustensile de igienă dentară, tacâmuri sau prin contact sexual neprotejat. Virusul care determină apariția bubițelor este de două feluri:
- herpes simplex tip 1
- herpes simplex tip 2
În vreme ce primul dintre ele este vinovat de erupțiile din zona bucală sau a feței (nas sau ochi), cel de-al doilea provoacă apariția unor prustule în zona genitală. Diagnosticul se pune pe baza testelor de laborator. De multe ori, infectarea se produce în primii ani de viață, ori chiar de la naștere, dacă mama are herpes genital. Interesant este faptul că virusul poate intra în ”adormire” mulți ani iar o situație specială îl poate reactiva, cum ar fi:
- traumatizarea zonei afectate – e posibil ca o vizită la cabinetul de cosmetică sau agresarea zonei pentru scoaterea unui punct negru sau a unui coș să aducă la apariția unei vezicule herpetice
- starea generală proastă, existența unor afecțiuni
- oboseala acută
- stresul emoțional sau fizic
- expunerea exagerată la soare
- menstruația
Simptomele herpesului nu sunt mereu specifice
Chiar dacă veziculele inestetice sunt primul semn al prezenței virusului herpetic în organism, el nu va duce mereu la apariția acestora. Sunt situații în care se manifestă doar prin inflamarea unor ganglioni din zona respectivă, febră, dureri de cap sau lipsa apetitului. Toate aceste simptome înșelătoare pot crea confuzie iar bolnavul va crede că are o banală răceală de sezon. Așa se face că persoana infectată, căreia nu îi apar și veziculele specifice, poate transmite virusul cu ușurință în perioada în care el este activ, fără să aibă habar de acest lucru.
Cei care au avut parte măcar o dată de o erupție herpetică, vor purta acest virus de-a lungul întregii lor vieți, în celulele nervoase. Este posibil însă, ca pe măsură ce înaintează în vârstă, erupțiile să fie din ce în ce mai rare, întrucât organismul învață să lupte de unul singur împotriva agentului patogen. Activarea virusului va fi anunțată, cu mai multe ore înainte, de o senzație de arsură sau mâncărime în zona bucală, iar apariția papulelor este însoțită de usturime și durere pulsatilă. Acestea vor trece de la sine, chiar și fără tratament specific, în aproximativ 10 zile.
Pentru că vorbim de o infecție virală, nu se poate face mare lucru pentru eliminarea ei. Există în farmacii doar medicamente care vindecă mai repede nesuferitele vezicule și limitează riscul infectării. Administrarea de antivirale (Aciclovir, Valaciclovir sau Zovirax) în timpul recidivei reduce severitatea acesteia, dar nu le influențează pe următoarele. Totuși, administrarea pe termen lung de tratamente fitoterapeutice pentru întărirea imunității organismului te-ar putea scăpa definitv de apariția pustulelor.
Pe toată perioada erupției, bolnavul ar trebui să fie foarte atent la contactul cu cei din jur și să facă tot posibilul să respecte reguli maxime de igienă, să nu împrumute obiecte de uz personal cum ar fi produsele pentru machiaj, prosopul, periuța de dinți sau chiar și tacâmurile. Este recomandat ca în tot acest timp să se evite chiar și contactul sexual. Dacă infecția este una severă, este necesară vizita la medic.
Din farmacie pot fi cumpărați plasturi antiherpetici care ascund leziunile și grăbesc vindecarea acestora. Local, sunt foarte eficiente și produsele pe bază de aloe vera, propolis, tătăneasă sau rostopască.
